Tudorache Grigore e un om al cintecului. Asa ii place lui, mult de tot, sa spuna despre sine. "M-a insemnat Dumnezeu de mic, de cind eram in fasa, si m-a inzestrat cu priceperea asta, si cu cintece", mi-a zis el satisfacut, vazindu-ma atit de mirat. Ma mira cit de curat suna doina si sirba in fluierul de alama al lui mos Tudorache. Uimirea mea i-a dat aripi si a scos iute din casa, vioi si voios, un caval. Nici acesta nu era din lemn, ca orice caval, ci din doua tevi de aluminiu inadite cu un manson de plastic. Si iar mi-a doinit si horit Tudorache Grigore, mosul de 70 de ani, invaluindu-se in muzica si intinerind cu fiecare sunet ce izbucnea in aerul caldut, de toamna blinda. In toata infatisarea lui, cufundata in efortul cintatului, am vazut cu tristete taranul roman aflat pe cale de disparitie. Era imbracat in pantaloni de stofa groasa, camasa si flanea de lina, roasa la coate. Pe cap avea cusma de blana, iar in picioare gumari si ciorapi de lina trasi peste pantaloni. Mos Tudorache e un om deosebit printre consatenii sai din Gulianca, comuna Maxineni. De mic i-a placut sa cinte si mi-a povestit cum a sterpelit, cind avea vreo 7 ani si pazea cirlanii familiei pe cimp, un fluier de la niste ciobani adevarati, coboriti cu oile de la munte. Pe urma s-a chinuit pe ascuns sa invete prima sirba, sa nu-l urecheasca taica-su ca a umblat sa fure la stina altora. "Amintiri frumoase!", mi-a zis el cu ochii umeziti, povestindu-mi cit de vestit a devenit cind s-a mai inaltat si era chemat sa cinte la claci si la gatirea bradului mirilor, inainte de nunti. Ce face insa din Tudorache Grigore un om special este priceperea sa la de toate, nu numai la muzica. In viata lui, a fost mai intii ciobanas, pe urma plugar, pe urma tractorist, apoi mecanic de atelier si, in fine, electrician. "Mi-a placut sa stiu meserie si asa am fost avansat om cu functie. M-au facut incasator, cititor de