Sfârşitul lunii octombrie a fost marcat, pentru cinefilii bucureşteni, de "Zilele filmului italian" - de fapt un adevărat Festival, ce a ţinut o săptămână şi ne-a adus filme nou-nouţe din Italia.

Succesul ediţiei precedente - dominată de maeştri, unii intraţi, deja, în istoria filmului: Antonioni, Bellocchio, Bertolucci, Moretti, Amelio, Benigni - a făcut ca anul acesta, "minunea" să se repete. Iată-ne, aşadar, cinefili de toate vârstele la "Cinema Studio" pentru a "savura" delicatese italiene - cu arome şi ritmuri din Sud, toate premiate la festivaluri naţionale şi internaţionale.

Prin grija organizatorilor - fundaţia "Itaro Arte", Institutul Italian de Cultură, Ambasada Italiei la Bucureşti şi Uniunea Cineaştilor din România am inhalat o gură de aer proaspăt de cinema italian. În plus, am putut schimba şi câteva opinii cu un oaspete al Festivalului: domnul Piero Spila, vicepreşedinte al sindicatului criticilor de film din Italia şi autor al unei monografii "Gianni Amelio".

V.B.: Domnule Piero Spila, cum apreciaţi, în calitate de critic de film, mai exact critic italian de film - selecţia propusă publicului român prin "Zilele filmului italian"?

P.S.: Este o selecţie foarte inspirată şi, aş spune, chiar foarte abilă - doamna Veronica Lazăr - preşedinta fundaţiei "Itaro Arte" reuşind să "navigheze" cu eleganţă prin producţia italiană a unui deceniu (şi nu e puţin lucru, dacă ţinem seama că "recolta" anuală se ridica la aproape 100 de titluri!) şi să se oprească asupra operelor cu adevărat importante şi reprezentative pentru un anumit climat spiritual, moral, artistic, configurînd peisajul real al cinematografiei italiene actuale.

V.B.: De fapt este vorba despre filme aparţinând ultimului deceniu - Uşi deschise, care este cel mai îndepărtat în timp ca dată de producţie, fiind realizat în 1990, iar Sân