Pe langa plopii fara noroc. Sunt un membru al filialei Federatiei Ecologiste din Valenii de Munte si simt nevoia sa ma adresez dvs., deoarece va citesc permanent si consider ca, printre alte lucruri foarte bune ce va caracterizeaza, este si faptul ca revista dvs. este o lidera de opinie cu mari valen...

Pe langa plopii fara noroc

Sunt un membru al filialei Federatiei Ecologiste din Valenii de Munte si simt nevoia sa ma adresez dvs., deoarece va citesc permanent si consider ca, printre alte lucruri foarte bune ce va caracterizeaza, este si faptul ca revista dvs. este o lidera de opinie cu mari valente educative in spatiul spiritual romanesc actual. Mi-as fi dorit ca scrisoarea mea sa fie suficient de convingatoare si sa-mi exprime sentimentele. Nu stiu daca am reusit, dar tin sa va urez numai bine si sanatate, dvs. si colaboratorilor.In ultimii ani, pe langa celelalte anomalii - ca sa nu spun de-a dreptul nenorociri - care s-au abatut asupra Romaniei, a fost si aceea a taierii masive si necontrolate a padurilor sau, in lipsa acestora, in orase, a copacilor de pe strazi si din parcuri.

Urmarile acestei barbarii au inceput deja sa se vada si se vor mai vedea pe termen lung de azi inainte: inundatii, alunecari de teren, zone secetoase cu temperaturi sufocante si, mai ales, pericolul "desertificarii" intr-o tara in care, de milenii, codrul a fost "fratele" romanului. Am simtit un gol sufletesc imens apropiindu-ma zilele trecute de curtea unei scoli pe langa care trec in fiecare dimineata de mai bine de 20 de ani. Am avut sentimentul unei schimbari in rau, al unei absente, al unui strigat de deznadejde consumat in neant. Am privit cu mai multa atentie peisajul familiar ochilor mei de atata vreme si am constatat cu spaima ca-n el aparuse o mare... absenta. Lipseau plopii care strajuiau curtea acestei scoli, de cand ma stiam, strabatand zona aceea