Mult fluturata "perioada de tranzitie", in care de aproximativ 11 ani ne scaldam cu totii, a facut ca pe primul loc sa se situeze existenta materiala, pascanenii uitand parca sa se mai ingrijeasca si de acea parte spirituala intretinuta printre altele si de cultura. S-a ajuns ca in municipiul considerat drept leagan al marelui scriitor Mihail Sadoveanu cultura sa fie o adevarata povara care se adauga la nenumaratele griji ale edililor locali. Prin "deosebita grija" a acestora pentru istoria locurilor, s-a ajuns ca mai toate monumentele cu valoare istorica pentru Pascani sa fie astazi in paragina. La toate acestea se mai adauga si grija fata de manifestarile culturale din oras, precum si preocuparea de a "gasi" un spatiu pentru Muzeul municipal "Mihail Sadoveanu" in remiza pompierilor, situata in spatele Primariei. De parca numai atat nu ar fi fost de ajuns, dupa revolutie, cea mai veche scoala din oras, imobil ce ar putea fi considerat monument istoric, a fost transformat in crasma, indeplinind acum rolul "educational" de a-i servi pe cei care mai vor cate un pahar cu vodca pentru a mai uita amarul vietii de zi cu zi.

Cultura cu cinzeaca amestecata cu ruine istorice

Despre cultura pascaneana iti este imposibil sa vorbesti la timpul prezent, timpul ce i se potriveste cel mai bine fiind cel trecut, iar verbul care ar putea-o caracteriza este "a fost". Desi chiar in centrul municipiului functioneaza asa-numita Casa de cultura, intitulata "Mihail Sadoveanu", cultura la Pascani nu poate fi masurata cu altceva decat cu cinzeaca. Amplasata chiar in centrul orasului, inconjurata din toate partile de blocuri, cladirea Casei de cultura pare sa reziste expansionismului arhitectural. Doar pare, caci, chiar daca a reusit sa reziste expansiunii blocurilor din preajma din perioada predecembrista, nu acelasi lucru poate fi spus si despre ultimii 11 an