Mihai BOGDAN

Mai nimicul nostru (Jurnalul din Noaptea 1949-1989)

Editura Echinox, Cluj, 2000, 348 p., 32640 lei

Jurnalul lui Mihai Bogdan (Mai nimicul nostru) este un document interesant si pentru un specialist in mentalitati, si pentru un observator al fenomenului diaristic in general. Acest jurnal este singura carte a lui Mihai Bogdan, dar nu avem de-a face cu textul unui diletant. Mult mai potrivit ar fi termenul „autodidact“. Autorul a „evoluat“ pe cont propriu, nefiind interesat de cum se mai scrie in propria epoca; si-a elaborat textul exact cum a crezut de cuviinta, l-a rescris, l-a imbunatatit etc. Perioada „notata“ este „Noaptea 1949-1989“, cum o numeste el insusi. In ciuda intervalului de timp plin de semnificatii, cartea este prea putin centrata pe subversiune sau pe descrierea exacta a unei epoci careia trebuie sa-i reconstituim istoria din astfel de marturii. Evolutia spirituala este cea care preocupa si cea care-l poate scoate din sarite pe cititorul contemporan. Cu aceasta carte a lui Mihai Bogdan se completeaza raftul (deja plin) cu jurnalele de „credinta“, „filozofice“ din epoca de aur (Ex: jurnalul lui Noica, al lui Liiceanu sau al lui N. Steinhardt).

Notatia este sincopata (uneori apar doua insemnari pe an) si confirma neprofesionalismul diaristului – Mihai Bogdan crede ca acopera mari suprafete de timp notind citeva achizitii filozofice; evenimentul ocupa un loc minor in cartea lui. Inceputul jurnalului aproape imita (intentionat sau nu) rememorarea de tip Ion Creanga – singura achizitie notabila se situeaza la nivel lexical (regionalismele din vestul tarii au fost prea putin exploatate in literatura noastra). Dupa acest episod de evocare, asistam la inceputul unei crize adolescentine; stilul tipic virstei, filozofic-obscurizant, este extrem de autentic. Aici se afla si punctul de greutate al cartii: la