Richard RESCHIKA
Apocaliptica in creatia lui Paul Celan
Traducerea studiului, selectia poemelor si postfata de Andrei Zanca, Editura Paralela 45, Colectia „Meridian German“, Pitesti, 2000, 96 p., 26000 lei
„Poezii de dimensiune apocaliptica strabat de la inceput opera lirica a poetului german-evreu, nascut in Romania, Paul Celan (1920-1970). Sa ne gindim bunaoara doar la cel mai celebru poem al sau, Fuga mortii (Die Todesfuge), din volumul Mac si memorie (Mohn und Gedachtnis) din 1952, ori la psalmul-holocaust Engführung (Calauzire ingusta), publicat in culegerea Sprachgitter (Gratiile graiului) din 1959“ (p. 7).
Este paragraful care deschide, ex abrupto, studiul lui Reschika, criticul trecind imediat la o restringere a domeniului cercetarii, oprindu-se doar asupra poeziilor postume ale ciclului mijlociu din ultimul volum al poetului, intitulat Zeitgehöft (Curtea timpului), acolo unde tema pusa in discutie devine obsesiva.
Partea cea mai ampla, care da si titlul cartii, este, de fapt, o „cercetare de topos“ intreprinsa de critic pentru a argumenta prezenta apocalipsei in creatia celaniana. Punctul de plecare il constituie poemul din 1981 al lui David Rokeah dedicat prietenului „pe care l-a insotit si in mersul prin Orasul Sfint“, plasindu-l, metonimic, pe Paul Celan drept reprezentant al evreimii. Iata doar o strofa: „cuvintele pe care le-a imbinat/ ca intr-un notaricon/ furtunile ce se inaltau/ intre vorbe/ si semnele prevenitoare pe zid/ si amutirea dupa aceea/ si poezia mai apoi“ (p. 8). Traditia hasidica, est-evreiasca, laolalta cu locurile sfinte ale Ierusalimului prezente la Rokeah vor fi preluate de Paul Celan, conferindu-le valoare hermetica prin intermediul unui limbaj de-ne-rostit, distrugind cliseele si imaginea Ierusalimului care nu mai cunoaste salvare. Apar astfel, in poezia lui Celan, o serie de topoi
