In cei saptesprezece ani care s-au scurs intre prima si a doua editie a culegerii Desant ’83, multe li s-au intimplat autorilor ei. La data aparitiei, doar citiva erau cit-de-cit cunoscuti si doar unul, Mircea Nedelciu, isi cistigase deja o oarecare faima de „deschizator de drum“.
De-atunci incoace, cei mai multi dintre semnatarii Desantului au facut cariere literare serioase, confirmind ceea ce aparitia lor editoriala colectiva propunea ca ipoteza: aparitia unui „nou val“ in proza romaneasca, complementar celui al poetilor tineri care, mai precoci, se afirmau deja impetuosi de citiva ani. Mai ales dupa caderea regimului comunist la sfirsitul lui 1989, cind au putut beneficia de libertatea de exprimare recistigata, majoritatea au facut si ziaristica, au scris analize politice, culturale si mediatice, au lucrat in redactii de ziare si reviste, au lansat publicatii proprii, au fost editori, au predat literatura sau jurnalistica in universitati. La nivele de valoare – fireste – variate, functie de dotarea fiecaruia, dar niciodata sub cota bunului profesionalism, s-au impus ca prozatori importanti, care au marcat decisiv istoria recenta a genului la noi. Citiva dintre ei sint astazi nume binecunoscute, personalitati complexe, scriitori de virf ai literaturii romane a pragului dintre secolele XX si XXI.
Multe s-au intimplat intre timp si in tara. De-a lungul deceniului 9, Romania s-a adincit intr-o grava si multipla criza. Se apropia finalul istoriei noastre comuniste si al „domniei“ lui Nicolae Ceausescu, la rindul lui alunecat fara intoarcere pe panta paranoiei galopante. Cultul desantat al personalitatii liderului absolut nu mai putea ascunde mizeria din ce in ce mai greu suportabila a vietii cotidiene.
Totul avea sa se sfirseasca in decembrie 1989. De-atunci, Romania s-a transformat radical. Inainte de prabusirea regimului comuni
