(trecerea prin cap)

Da noi suntem chiar telefonul

Cu o tăcere irascibilă cum o fervoare de băutor

Din ce în ce mai bun la beţie bătea la toate uşile

Dar nu mai intra să facă scandal nu mai culegea pietre

Să spargă geamurile víorii ci doar tăcea cu o tăcere

Mai irascibilă apoi dimineaţa pe la vreo două adormea

Pe treptele umede dintr-o scrisoare abia începută

Pe treptele unei priviri de meloman pe treptele dintre

Biblie şi poezia unui vin la telefon cu un prieten oriental

Treptat adormea în aparenţe sau iluzii sau realitate sau

Fantasme vedea vedenii se vedea la fabrica de funii

Din Manila împletind aparenţe iluzii realităţi şi

Fantasme de în palme avea trăsături de Edmond Dantés poate

Pentru că spera că acele funii vor înălţa vele albe în

întuneric prielnic apoi vedea acel marionetist ce extrăgea

Sfori din urzicile la a căror îmblânzire a trudit atâta

îşi ieşea din minţi când vedea cum sarea mărilor

Se risipeşte într-un râs de commedia dell arte

Tiptil îşi ieşea din minţi de vedea acolo lângă uşă

O pisică neagră o sticlă de lapte albă şi un ziar alb-negru

Lângă capul lui îndantelat cu vomitură din ziar se desprindeau

Evenimente şi treceau prin capul lui mărşăluiau prin jungla

Aşa de verde a capului ca o ispită de a deveni conte suna

Da aveţi telefonul acolo sus că eu vreau să intru pân la baie

Să joc şah gândeam în timp ce pe timpuri mai erau ţigănci

Ce mă plimbau cu tomberonul pe sub tei de le dădeam ţigări

Aveam pe vremuri nişte iniţiative de fier azi doar

Cheia de la o floare şi o unghieră taoistă şi o groază

De moarte şi preocupări legate de mâini şi de picioare

Neîntâmplat în platitudine sfera nu mă lăsa să plâng pe

La colţuri de