Au apărut, în sfîrşit, memoriile lui Const. Beldie. Din păcate, nu în forma lor integrală. Lipseşte cel de al doilea volum sau numai capitole importante, aş spune esenţiale din substanţa manuscrisului. Fiul memorialistului, o figură pitorească a Bucureştilor ştiută, prin îmbrăcăminte şi comportament, mi l-a adus, la Editura Minerva, prin anii şaptezeci (şi nu cum crede prefaţatorul, dl. inginer Nicolae P. Leonăchescu, prin 1952), le-am citit cu plăcere şi admiraţie, pregătindu-mă să le public. M-am izbit de cerbicia cenzurii. Manuscrisul, în forma pe care am citit-o, avea cîteva ample capitole portret (despre C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, H. Sanielevici, Emanoil Bucuţa şi altele de care nu-mi mai amintesc). Fireşte, cuiul lui Pepelea îl crea capitolul despre prietenul său Nae Ionescu, deşi era foarte critic, partea esenţială de aici era denunţarea unei veroase fraude (împreună cu Octav Onicescu) de la Centrala Cărţii a Culturii Naţionale, subvenţionate de Aristide Blank (prin anii 1924-1928), pe care profesorul de metafizică voia să o arunce în responsabilitatea memorialistului. Am stăruit mult pe lîngă factorii de la Cenzură şi alte înalte feţe pentru acest incriminat capitol, demonstrînd că e, de fapt, o demascare a filosofului şi gazetarului. Mi s-a răspuns că deşi am dreptate e contraindicat să se publice orice despre Nae Ionescu. N-am izbutit în strădaniile mele. Ani de zile a zăcut în dulapul redacţiei manuscrisul Beldie, eu refuzînd să-l public fără capitolul Nae Ionescu. Mărturisesc că pentru a facilita necesitatea numeroaselor lecturi făcusem, după manuscris, o copie dactilografiată care a rămas în redacţie şi după ce fiul memorialistului, dezarmat, venise să ridice originalul prin anii optzeci. Dar eu mai trăgeam nădejdea că odată, cîndva, voi publica aceste memorii savuroase. În sfîrşit, din 1990 le venise vremea. Cum prietenul Nicolae Manolescu mi