Alegeri fără speranţă - ultimatum european de încheiere a Reformei în o sută de zile - o iarnă anunţată de rară cruzime, iată ce oferă fiecare cenuşie dimineaţă a unei toamne pe sfârşite românului celui din urmă an al ultimului veac al mileniului. O capitală de inşi ce se debranşează de la sursele de căldură, al căror cost le depăşeşte posibilităţile şi unde, din aceleaşi motive, nu au nici accesul la apa de toate zilele. Şi o "salbă" de oraşe şi orăşele ce vor trece prin iarnă precum spărgătoarele de ghiaţă printre sloiuri. Cu maternităţi în care pruncii vor fi încălziţi cu sticle de apă fierbinte.

Alegeri fără speranţă, odată ce, spăşite, masele se întorc către dl Iliescu de care, cu entuziasm se lepădau, tot într-un noiembrie - acela plin de nădejdi. Pe post de cel mai mic rău, dacă nu de restaurator, liderul P.D.S.R culege, fără să clipească, roadele unei guvernări ce s-a ferit a-l trage la răspundere - cum de la sine părea de înţeles. La rândul lui, viitorul câştigător al alegerilor va închide ochii asupra încălcătorilor de legi care, înainte de a trece în opoziţie nu au lăsat să le scape prilejurile de a-şi însuşi mijloacele a mai multe existenţe lipsite de orice alte griji, afară de aceea de a-şi păstra avantajele dobândite.

Pe liste ferm ierarhizate, fericiţii soartei, demult depărtaţi de căile omului comun, îi cer acestuia votul, în vederea acelui schimb de pe urma căruia ei să rămână cel puţin la fel de bogaţi, iar electorul tot atâta de sărac. O comedie care ar trebui să sfârşească printr-o masivă abţinere de la vot, când flăcăruia celei mai slabe speranţe n-ar pâlpâi încă fie şi în cel mai nefericit piept. Persoane de o sută de ori mai înstărite decât suta de alegători, vor reveni în Parlament, nu fără a întâlni acolo şi figuri noi, cele mai multe tot din soiul lor. Cele mai multe fiindcă, prin legea numerelor mari vor pătrunde în parla