Rezistenta materialelor. Forţa interioară elementară este o forţă de legătură care acţionează într-un anumit punct al corpului şi care este legată de acel punct. Întrucît materialul are o continuitate de structură, în fiecare punct al materialului există o astfel de forţă interioară, diferită în fiecare punct al materialului, - însă omogenă ca efect.
Efort unitar total. El se descompune după cele trei axe z, y şi x, dînd naştere efortului unitar tangenţial (tx şi ty) precum şi efortului unitar normal.
Suma tuturor eforturilor tangenţiale dă naştere forţei tăietoare ce tinde să foarfece elementul respectiv. Suma eforturilor normale dă naştere unei forţe axiale ce caută să comprime sau să întindă elementul respectiv. (Ca presiunea marilor ambiţii).
Suma acestor momente date de eforturile tangenţiale ale axelor respective produce momentul de răsucire ce tinde să torsioneze corpul. (Asemeni unei obsesii neîntrerupte) Momentele date de efortul normal faţă de axă produc declicul ce tinde să încovoaie elementul respectiv. (Ca al unei hotărîri impuse)
Concluzie. Sub acţiunea forţelor, corpul (bara de metal) este supusă următoarelor solicitări: axiale, care produc întindere sau compresiune, tangenţiale, care produc forfecări ale corpului, încovoiere care produc încovoieri, torsiune care torsionează corpul.
Toate aceste acţiuni pot avea loc ca simple sau ca şi combinate, efectele fiind mai puternice. (Ca în cazul unui cutremur de grad înalt)
Se spune încovoiere pură sau forfecare pură, de exemplu deşi ele în stare pură se manifestă foarte rar.
Dar cînd se manifestă..., făcu profesorul tăind cu palma aerul, - rad tot, adică. Ochii săi se înviorau brusc strălucind cu intensitate cînd era vorba de o catastrofă mai spectaculoasă... (Cînd cedează cu putere caracterul)
*
Să trecem sau să punem în paranteză t
