Două feluri de falsificări s-au aplicat, sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruşi, atît de mult traduşi şi mediatizaţi la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcţiei exegetice înălţate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forţă ale înţelegerii acesteia. Aşadar a funcţionat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît şi contextul receptării ei, cu scopul degajării terenului în favoarea soluţiei oficiale, unica admisă. În virtutea unor atari constatări, universitarul ieşean Emil Iordache îşi întreprinde investigaţiile asupra lui Gogol. D-sa observă că pînă şi "cea mai completă" ediţie în limba română a marelui autor (Opere, vol. I-VI, Ed. Cartea Rusă, 1954-1958) este nu numai eliptică, ci şi ilogică, prin faptul că în sumar figurează Spovedania unui autor, prin urmare replica lui Gogol la polemica provocată de Paginile alese din corespondenţa cu prietenii, în timp ce lipseşte chiar punctul de plecare al Spovedaniei, adică Paginile alese! Un suprarealism editorial! Atît de "rezistentă" se simţea "cea mai înaintată orînduire din lume", încît se temea pînă şi de textele unui scriitor de la începutul veacului al XIX-lea. Iată un pasaj din comentariul însoţitor al ediţiei tendenţioase pe care am menţionat-o, menit a ilustra, după cum spune Emil Iordache, "imbecilitatea aparatului critic ce subminează munca traducătorilor care a fost, de cele mai multe ori, onorabilă": "Ideile progresiste, care au predominat în conştiinţa lui Gogol în perioada de înflorire a geniului său, şi-au găsit renegarea în lucrarea Pagini alese din corespondenţa cu prietenii. Renunţînd la demascare şi la satiră, păşind pe calea greşită a propăvăduirii id