Toată comunitatea de sus se aruncase cu nemaiîntîlnită energie în învăţarea noilor reguli şi, îndeosebi, în exerciţii de comportament pentru secolele viitoare. Despărţirea de vecinii care nu se împăcau cu stilul şi poruncile Celui de sus se făcu mai repede decît se aştepta el. Era, de fapt, o singură familie, venită de undeva, de la capătul lumii.

Cei mai sîrguincioşi erau ofiţerii din detaşamentele de gardă. Descoperiseră acum, cînd Stăpînirea optase pentru transformările anatomice, lumea pămîntenilor şi se anunţau foarte des la patrule şi marşuri prin mahalalele paşnice. Toamna venise cu răceală. Aşa că stelele - răspunzătoare de încălzirea spaţiilor - trimiteau foarte des rapoarte despre posibilitatea lor de a alimenta toate secţiile, fără să mărturisească adevăratul motiv al crizei. Din ce în ce mai mulţi folositori ştiau că piedica provenea de la nişte muzicanţi care în fiecare seară încurcau serviciile de deservire prin melodii covîrşitor de armonioase produse din gîtlejurile lor împreună cu instrumentele sunătoare. Aceasta se întîmpla într-o ţară de-abia ivită, Italia. Ascultînd întrecerea lor, astrele luminătoare uitau să se aprindă, lucru neplăcut Celui de Sus.

Uriel şi Rafael aveau liber. Profitară de timpul frumos şi, în mijlocul grădinii, se ascultară unul pe altul asupra dogmelor noi. La examen, li se cerea să ştie, indiferent la ce oră ar fi fost interogaţi, cîte 7 rugăciuni mai lungi sau mai scurte şi timpul exact cînd acestea se spun. Stăteau pe prispa cîrciumei, dar vîntul umed şi rece îi sili să intre în local. Nu era prima dată că puneau piciorul pe un asemenea tărîm străin. Se loveau de mesele goale. În umbra sobei uriaşe, un singur client părea că doarme potolit de liniştea neobişnuită. Cei doi voiau să se aşeze la o altă masă, cînd descoperiră că persoana adormită era o fată de o frumuseţe rară. Un chelner se apropie, o trezi