În ultimii ani se vorbeşte mai mult ca oricînd despre integrarea europeană a culturii române şi se fac eforturi lăudabile în acest sens. Din păcate, afirmarea unor nume prestigioase ale literaturii noastre pe piaţa editorială occidentală nu implică întotdeauna o tălmăcire demnă a operei lor.

Locuiesc în Barcelona de mai bine de douăzeci de ani şi în acest răstimp nu au fost publicaţi în Spania decît foarte puţini autori români: triada Ionesco-Eliade-Cioran, apoi Culianu, Vona şi, mai nou, Norman Manea. Ţinînd seama că toate aceste nume aparţin diasporei, am tras concluzia că scriitorii români ajung la cititorul iberic doar prin strămutare. Cu atît mai mare mi-a fost deci surpriza şi bucuria aflînd că voi putea reciti în spaniolă Visul lui Mircea Cărtărescu. Dar bucuria iniţială, umbrită întrucîtva de copyright-ul aparţinînd unui editor parizian (iarăşi, ca un dat, "filiera franceză"!) s-a prefăcut în stupoare, căci textul suna ciudat, devenind pe alocuri ininteligibil. Hotărîtă să scriu editurii barceloneze, am purces la o comparaţie sistematică cu originalul, spre a descoperi că imensa majoritate a inadvertenţelor provin din versiunea intermediară, datorată Helènei Lenz. Faptul că Le Rêve a fost încununat în 1993 cu "Le prix du meilleur livre étranger de l'année" constituie o dovadă în plus a talentului de excepţie al autorului, a cărui strălucire izbuteşte să răzbată prin pîcla în care a fost învăluit de traducătoare.

Din zecile de pagini acoperite cu enormităţi culese din versiunea franceză a povestirilor Rem şi Mendebilul, am ales o serie de exemple pentru a ilustra gradul de incompetenţă al traducătoarei, pe care o bănuim absolventă merituoasă a "cursului scurt" de limba română. Lipsită de o minimă conştiinţă profesională, H.L. nu-şi dă nici măcar osteneala de a citi din dicţionar toate definiţiile cuvintelor ce-i sînt necunoscute, folosind c