•De vorba cu Viorel Apreutesei, subprefectul judetului Iasi, despre intalniri...

"Sunt o picatura intr-un ocean, sunt un sambure de portocal aruncat pe pamant..."

R.: - Domnule subprefect, am putea vorbi despre intalniri?

V.A.: - Da... Intalnirile ne sunt harazite... Sunt parte a destinului nostru, iar influenta pe care o au asupra noastra este strict conjuncturala. De fapt, in momentul respectivei intalniri este posibil ca starea de spirit a ambelor parti sa fie o stare care sa induca o anumita schimbare sau, dimpotriva, o stare care sa determine o blocare a comunicarii. Din acest punct de vedere, putini sunt cei care reusesc sa realizeze ulterior intalnirea pierduta sau intalnirea ratata si sunt si mai putini cei care regreta. De fapt, regretul este singura parghie a constiintei noastre asupra personalitatii individuale si care este folosita ori de cate ori incercam sa ne pregatim sufleteste pentru o noua sansa. Fiecare dintre noi avem "intalniri importante" si fiecare dintre noi este influentat de aceste intalniri... Fie ca ne dorim, fie ca nu... Problema care se pune este cea a constientizarii...

R.: - Ati pierdut sau ati ratat intalniri?

V.A.: - Da. Cred ca da.

R.: - Au fost constientizate aceste intalniri pierdute sau ratate?

V.A.: - Da... Am constientizat pierderea intalnirii, dar aici fac un comentariu: "potentialul" exista doar ca o suma de pareri unanim acceptate si din punct de vedere filozofic ele reprezinta o realitate virtuala. Daca as da exemple concrete probabil ca acestea fie nu vor fi intelese, fie nu vor fi unanim acceptate... Practic, asa cum am mai spus, totul depinde de constiinta si de personalitatea fiecaruia dintre noi...

R.: - Ar trebui sa ne fie intelese exemplele, motivatiile? Oare nu este suficient sa ne intelegem noi pe noi insine? Conteaza daca suntem sau nu intelesi de