Despre nebunia FNI s-a scris foarte mult in ultima jumatate de an, evenimentele petrecute in aceasta perioada fiind asteptate, unele, sau extrem de neasteptate - altele. Ultimul caz legat de Fondul National de Investitii s-a petrecut la Braila, unde liderul filialei locale a asociatiei pagubitilor a fugit cu banii membrilor. Suma pe care acesta a sustras-o, respectiv 50 de milioane de lei, nu reprezinta prea mult, insa extrem de important este gestul in sine. Copiat dupa modelul mai mare, gestul liderului de la Braila nu face decat sa demonstreze inca o data (daca mai era nevoie de acest lucru) ca tot ceea ce a fost legat de FNI a avut un caracter ce a depasit cu mult limitele normalitatii.
Facand o simpla analiza a deponentilor, nu ramane in prim-plan decat goana dupa un castig mai mare si fara nici un fel de efort, aceasta parand a fi caracteristica principala. Dobanzile foarte mari acordate de unele institutii financiar - bancare, de unele fonduri de investitii au atras intotdeauna numai o singura categorie de oameni, cea enuntata mai sus. Pe langa simplul deponent, s-a prezentat, bineinteles, deponentul - elitist, care a depus bani cu valiza si a ridicat saci intregi, beneficiind de clementa fondului, chiar inainte ca gogoasa sa se sparga.
Dupa caderea fondului, organizarea deponentilor parea sa dea un prim model de echilibru si stabilitate, semanand din ce in ce mai mult cu reclamele de la TV, in care acesta era indemnat la un somn (al naivitatii) linistit, caci cineva vegheaza asupra lui. In cele din urma, cazul FNI a demonstrat ca in Romania inca mai functioneaza principiul lui Pacala, ca romanul a ramas la fel de credul si de naiv si ca nu doreste in ruptul capului sa tina seama de vechi proverbe romanesti, pline de intelepciune, de altfel, cum ar fi "cine se frige cu ciorba...", iar continuarea o stie oricare dintre noi. Mai rau este ca r
