Cind a pornit la drum, in noiembrie 1994, la doi ani dupa BOOKAREST-ul de la sfirsitul primaverii-inceputul verii, Tirgul GAUDEAMUS facea figura de fratior mai mic: spatiu limitat la holurile salii de spectacole a Radiodifuziunii, edituri mai putine, titluri acoperind o zona mai restrinsa.
Se si subintitula atunci, in primul an, tirg de carte scolara si universitara. Ideea „tematizarii“ era excelenta, dar n-a putut fi sustinuta pina la capat. Multe edituri au adus si alte lucruri, nu doar manuale, culegeri de exercitii de matematica ori de gramatica, colectii populare cu scrieri ale clasicilor si ce altceva mai intra in „profilul“ tirgului. Drept care – cred ca imediat, la editia a doua – s-a si produs „rebotezarea“ partiala in GAUDEAMUS – Carte de invatatura. Formula avea acum o utila ambiguitate metaforica: in fond si la urma urmei, tot ce citim ne „invata“ cite ceva, deci sa vina la tirg toate cartile! Editorii au tinut cont si de orientarea initiala, aici fiind de gasit mult mai multa „carte scolara si universitara“ decit la BOOKAREST, dar si-au expus toata productia, fara – de fapt – nici o constringere tematica. Din aceasta jumatate de compromis, Capitala s-a ales cu doua, echilibrul (relativ) dintre cele doua tirguri, distribuite cam la o distanta de sase luni intre ele, astfel incit la fiecare jumatate de an se poate face cite un bilant, cite o evaluare a situatiei de pe piata noastra editoriala.
Startul mai timid, de la dimensiuni mai mici, a fost pentru GAUDEAMUS un handicap, dar si un avantaj: „prichindelul“ avea de unde sa creasca! Si n-a ezitat s-o faca, adunind tot mai multe edituri si parasindu-si din 1998 sediul pentru a se transfera la ROMEXPO, suprafata traditionala a marilor tirguri comerciale de la noi. Mai intii intr-un pavilion secundar, apoi, din 1999, in binecunoscutul pavilion central, circular.* Arata astazi, cind a
