Deşi admirate şi elogiate, îndeosebi în cercurile avangardiste, scrierile lui Blecher - placheta de versuri Corp transparent, romanele Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate şi jurnalul Vizuina luminată - au fost întâmpinate, atunci când au apărut, dacă nu cu indiferenţă, oricum, cu acea condescendenţă cu care simţul comun, apter aplică în genere inexplicabilului propria măsură. În plus, cecitatea unor critici de prestigiu din epocă a determinat o lipsă de interes nejustificată faţă de literatura acestui autor, a cărui poziţie marginală a fost reconsiderată mult mai târziu, când textele sale au devenit obiectul unor interpretări mai cuprinzătoare şi mai comprehensive. Recenta reeditare a operei lui Blecher la Editura Fundaţiei Culturale Române atestă o tardivă, dar cu atât mai semnificativă recunoaştere.

Întâmplări în irealitatea imediată - primul şi totodată cel mai reuşit roman al lui Blecher - a suscitat, când a fost redescoperit, datorită originalităţii sale (roman "fără subiect", epic abstract, metafizic; absenţa "intrigii", a motivaţiilor psihologice etc.) un binemeritat travaliu hermeneutic, concretizat în diverse articole, studii, eseuri, câteva de o remarcabilă acuitate. Fără a încerca o nouă interpretare, rândurile de faţă nu-şi propun decât relevarea anumitor aspecte ale acestei proze care nu au reţinut încă, în mod deosebit, atenţia criticii.

Romanul începe şi se încheie cu afirmarea unei angoasante incertitudini, generată de neputinţa definirii realităţii. Psihologismul, după cum s-a spus, este înlocuit aici cu o viziune impersonală, în care eul rămâne suspendat. Între existenţa diurnă şi cea nocturnă, între veghe şi vis, personajul-narator al întâmplărilor... nu vede nici o deosebire substanţială şi îşi exprimă dezinteresul faţă de structura şi procesele gândirii raţionale, faţă de logica banală, comună a lucrurilor. P