La jumătate de drum între rai şi iad, la o răscruce, un negustor deschise o crîşmă. Ne era cunoscut din călătoriile noastre la Mamvri. Pe vremea aceea vindea roşcove şi fistic. În noua aşezare îi mergea bine pentru că, profitînd de libertatea şi schimbările programate de Cel de Sus, se îmbogăţea hoţeşte. Multe suflete se întîlneau acolo: arhangheli semeţi, călare şi pe jos, sunînd din pinteni, îngeri şi alţii de pe pămînt, oameni cei mai mulţi aplecaţi din spate, parcă ar fi dus toată tristeţea lumii ca povară. Cereştii îi pofteau la o băutură, foarte curioşi să le afle felul. Ei, la rîndul lor, deschideau ochii mari ca să înţeleagă ce s-a întîmplat. Auziseră de aceşti înaripaţi, dar nimeni nu-i văzuse pînă astăzi. La masa la care şedeam, povesteam cum vă povestesc dumneavoastră acum. Dar, deodată, la miezul nopţii, veselia rîsul şi toată vorba bună s-a stins. Într-o vîlcea, foarte aproape, o stea clipi scurt şi lăsă să se vadă cum un fur se căznea să intre pe fereastră într-o casă. Mi-a îngheţat inima. Îl cunoşteam...

*

Povestitorul nostru tăcu. Şi niciodată n-am aflat cine era acel răufăcător şi ce l-a mînat spre fereastra casei. Unii ziceau mai tîrziu că a fost prins de poteră şi spînzurat într-un copac; alţii pretindeau că fusese un bărbat întors de la o petrecere care nu voia să-şi tulbure soaţa adormită.

Domnul Nelu, care organizase această întîlnire cu noul prieten al nostru Uriel, aprinse lumina: "V-am rugat atît de fierbinte", ne dăscăli el, "să nu deranjaţi pe sfîntul nostru oaspete. Este o şansă unică această posibilitate de a asculta o naraţiune atît de importantă. Cum zice un filosof din antichitate "spune-mi cine îţi sînt strămoşii şi îţi spun cine eşti tu"." Din loja doctorilor răsunară proteste: "Noi n-am venit aicea - de am lăsat bolnavii cu oasele frînte şi nelegate, cu răni şi cu dureri - să ascultăm