Când scriu aceste rânduri, cu o săptămână înaintea alegerilor de la 26 noiembrie, n-am de unde şti cine va învinge şi cine va pierde. Ştiu doar că am înregistrat, cu patru-cinci zile în urmă, falimentul unei instituţii pornită cu mare avânt şi prăbuşită cu mult zgomot. E vorba de Consiliul Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii. însăşi titulatura ar fi trebuit să ne dea de gândit: e vorba, în fond, de un grup de cercetare, de un laborator cvasi-ştiinţific căruia legea nu i-a conferit nici un fel de putere executivă. E o joacă de-a dosarele, o albă-neagră menită să ţină în şah grupul din ce în ce mai mic şi tot mai lipsit de speranţă al celor care visează la o Românie curată. Doar o minte versată de securist a putut să gândească atât de bine lucrurile încât să ne lase, în spiritul şi litera legii, cu buzele umflate!
Dl. Gheorghe Onişoru, preşedintele Consiliului (Mircea Dinescu susţinea într-o emisiunea televizată că acesta n-ar fi decât un fel de "primus inter pares", un "preşedinte de şedinţă", iar nu conducătorul efectiv al instituţiei!), propus de liberali, s-a dovedit, până acum cel puţin, nu doar ineficient, ci şi total lipsit de profesionalism. Se cunoaşte gafa monumentală, din preajma alegerilor locale, când Consiliul a fost nevoit să retragă lista "turnătorilor" (în fond, o plevuşcă ce n-avea nici un fel de şanse de succes), pentru simplul motiv că aceştia nu şi-au recunoscut vreo vină! E un precedent periculos care va fi invocat, fără îndoială, de fiecare dată când se vor aduce acuzaţii potenţialilor candidaţi la diverse funcţii publice.
Se ştie că atunci când nu vrei să rezolvi o problemă înfiinţezi o comisie. Astfel s-a procedat în cazul evenimentelor din decembrie 1989, în cazul mineriadelor, al fraudelor FNI, BANCOREX, al marilor corupţi, tot astfel s-a procedat cu dosarele de securitate. E limpede că undeva sus, ori în culise,
