Pe la începutul anilor '50, student fiind, desenam caricaturi pentru revista Urzica. În redacţia Urzicii întîlneam tot feluri de oameni, mai bine-zis "tipuri" pentru că nu ştiu de ce, dar toţi erau atraşi de revistă. Pentru cine nu ştie sau nu-şi mai aminteşte, Urzica se intitula "revistă de satiră şi umor" - singura care încerca pe cît posibil să spargă monotonia realist-socialistă şi să mai descreţească puţin frunţile. Multe nume celebre ale presei şi literaturii române ale acelei perioade le puteai întîlni în redacţia revistei care se afla pe Calea Victoriei 25, vis-à-vis de magazinul "Confecţia". Holul cel mare avea un perete de sticlă imens care dădea în Victoriei şi pe la orele 12 la prînz ne strîngeam cu toţii în faţa geamului ca să privim promenada frumoaselor Bucureştiului ("fufele" cum le numeam noi) şi bineînţeles totul însoţit de comentarii admirative (dacă era cazul). Printre cei pe care îi întîlneam deseori era un individ (nu-mi amintesc numele lui) care de fapt nu prea avea el ce căuta la Urzica, dar era prieten cu unul din membrii redacţiei şi de aceea trecea destul de des pe acolo. În plus, faptul de a respira acel aer special al Urzicii şi de a întîlni "celebrităţi" era deja foarte "in" pe vremea aceea. Tipul avea o mină cam ştearsă, cu o exprimare de agramat şi întotdeauna părea stînjenit de contactul cu oamenii. Ei bine, acest om (ţineţi-vă bine!) deţinea funcţia de redactor al marelui şi importantului ziar Agricultura Socialistă. Era un fost argat de pe o moşie care fusese expropriată şi Partidul, ca să-i ridice nivelul, l-a trimis la "şcoală". Şi de acolo, după un curs scurt de jurnalistică, l-a paraşutat direct în funcţia de redactor. Întîmplarea a făcut ca în acea perioadă Asociaţia Internaţională a Ziariştilor să organizeze un Congres Mondial la care au fost invitaţi să participe ziarişti din întreaga lume. Din România (R.P.R. de atunc