Unchiul meu din America a venit pentru zece zile în vizită în România şi a adus cu el o cameră de filmat DVD pe al cărei minuscul ecran am vizionat cu toţii, rudele, cîteva secvenţe din viaţa sa domestică : vila din Atlanta aşezată într-o pitorească pădurice, grădina şi cîinele lor agitîndu-se prin grădină (unchiul aproape că a lăcrimat cînd şi-a amintit că l-a abandonat pe perioada vacanţei într-un hotel pentru cîini), cîteva imagini de pe autostradă, centrul comercial al oraşului. După aprecierile admirative şi exclamaţiile noastre de rigoare, unchiul şi-a exprimat dorinţa de a realiza un scurt filmuleţ şi în România, pentru a-l duce, ca amintire, acasă. Şi-a ales drept locaţie Piaţa Obor, pentru că "acolo ai, într-adevăr, ce vedea..." a spus el, nu înainte de a ne întreba dacă: "... sigur e safe ?..." L-am asigurat că "totul o să fie O.K.", că are mari şanse să nu facă faţă niciunui pericol. Iată-ne, deci, plimbîndu-ne relaxaţi printre tarabele pieţei, împrumutînd o atitudine calmă, occidentală, specifică turiştilor. Avîndu-l drept conducător de grup pe unchi, care ne deschidea drumul cu un pas plin de siguranţă, cu portofelul într-o mînă şi cu camera de filmat într-alta, privindu-i melancolic şi, în acelaşi timp, ironic pe bişniţari. Începusem să uit zecile de momente penibile în care mi se băgase mîna în sacoşă sau fusesem pipăită pe la buzunare. Întreaga atmosferă de bazar se metamorfoza dintr-un factor frustrant, apanaj al mizeriei generale, într-un spectacol comic şi reconfortant. Mă îndoiesc că unchiul meu a pătruns esenţa acelui mediu de care îl separau cîteva zeci de ani, însă bănuiesc că a surprins cîteva situaţii obişnuite, tipice vieţii din Obor. O ţigancă îţi umple pumnul de seminţe. Începi să ronţăi şi să descoperi că majoritatea sînt seci. Dacă ai chef de scandal, te întorci să-i spui vreo două, însă ea te ia cu ghicitul : "...hai, că-ţi zic c