...Şi a fost campania electorală. A fost ştearsă, cenuşie, cu mesaje inventate de agenţii specializate, cu clipuri TV mai bune sau mai rele, mai simpatice sau mai agresive. Şi de această dată, mulţi politicieni au fost departe de agenda publică: au expus, adică, probleme şi soluţii "de pe pereţi", fără să-şi dea seama (ori fără să le pese?) că altceva e-n sufletul alegătorilor. Mai aproape de agenda publică a fost presa; a remarcat-o European Media Institute, o prestigioasă organizaţie cu sediul la Düsseldorf, care a observat însă şi că transformarea publicităţii electorale (cu tarife duble faţă de publicitatea obişnuită) în sursă de venituri pentru ziare dăunează libertăţii de informare şi independenţei mass-media. Institutul din Düsseldorf a realizat un raport asupra campaniei electorale în presă, în care, printre altele, recomandă delimitarea mai clară în pagini a reclamei electorale. Într-adevăr, dacă ne uităm în cele mai multe ziare centrale, observăm că, pe lîngă casetele marcate cu un P în cerc, apar, sub diverse rubricaţii şi cu diverse trucuri de paginaţie, texte ce par relatări din campanie, informări despre programele politice, interviuri cu politicieni. Masa cititorilor nu are de unde să ştie care sînt regulile de paginare, astfel încît citeşte acele texte şi înţelege mesajele din ele ca fiind "ale ziarului", nu ale partidelor sau ale politicienilor. Dacă ziarele au acceptat, de dragul cîştigului, să-şi pună în joc independenţa atît de des şi de insistent clamată, mascînd publicitatea, le priveşte; vor avea timp destul să reflecteze asupra libertăţii de informare şi asupra corectitudinii comportamentului jurnalistic. Dacă însă demersul lor destul de perfid influenţează votul, ajungînd chiar să-l manipuleze, e o temă de reflecţie pentru noi, cititorii-alegători: ori învăţăm să citim jurnalele cum trebuie (şi nu numai în campaniile electorale), ori c