şi Ion Iliescu Se spune că Niccolò Machiavelli - florentinul celebru şi mult prea nedreptăţit prin clişeele accepţiei comune -, ar fi avut, înaintea morţii, un vis (povestit şi de profesorul de la Princeton Maurizio Viroli, în recenta sa Niccolo's Smile. A Biography of Machiavelli, Farrar, Straus & Giroux, NY, 2000): vis în care se făcea că Machiavelli stătea la o margine de drum şi, dintr-o dată, vede trecînd pe cale, prin faţa lui, un grup de oameni tăcuţi, cu seninătate pe chipuri şi cu haine zdrenţuite pe trupuri. Cine sînteţi voi şi unde mergeţi, oameni buni?, ar fi întrebat proprietarul visului; noi sîntem cei binecuvîntaţi, sfinţii lumii ăşteia - ar fi spus zdrenţăroşii - şi mergem, se înţelege, spre Paradis. Doar ce mai trecuse ceva timp şi Machiavelli, rămas în visul său şi tot la margine de drum, vede trecînd un grup de bărbaţi bine hrăniţi şi cu figuri impozante, prinşi într-o discuţie despre subiectele politice ale zilei; şi discuţia era tot atît de animată pe cît de bune erau straiele de pe ei. Uitîndu-se mai bine, posesorul reveriei vede, printre vorbăreţi, pe un Platon, pe un Plutarh, pe un Tacitus - numai nume unul şi unul, toate dragi lui. Dară voi cîne sînteţi şi încotro vă îndreptaţi?, a întrebat Niccolò; noi sîntem cei condamnaţi la Iad, ar fi venit răspunsul. Şi, înconjurat de către prietenii săi, pe patul de moarte, Machiavelli ar fi spus: şi eu aş fi mult mai fericit să merg în Iad şi să discut de-ale politicii cu astfel de oameni mari ai lumii vechi, decît să merg în Paradis şi să mă plictisesc printre sfinţi. Şi, în ziua ce a urmat acestui vis, pe 21 iunie 1527, Niccolò Machiavelli a murit, cu un zîmbet pe buze. Evident, povestitorul nu poate spune dacă visătorul florentin a ajuns în Rai sau în Iad. Dar poate schimba planurile şi poate spune, cu argumente, ce şansă efectiv istorică a apărut în faţa personajului politic Ion Iliescu, toc