Cu cîteva zile înainte de a ajunge la Berlin, făcînd o escală la Frankfurt pe ruta Bilbao-Bucureşti, citesc pe prima pagină din International Herald Tribune (vineri, 3 noiembrie a.c./ titlu, coloana din stînga, sus): "În Germania, «mîndria» unui om politic dă fiori reci"... Articolul - semnat de Peter Finn de la Washington Post - citează declaraţia secretarului general al Uniunii Creştin-Democrate, Laurenz Meyer, făcută cu prilejul unei întruniri naţionale dedicate problemei imigraţiei; dl Meyer spusese atunci şase cuvinte, nu mai mult: "Ich bin stolz, Deutscher zu sein" ("Eu sînt mîndru că sînt german"). Efectul lor a fost, însă, devastator într-o ţară bîntuită de fantomele Trecutului şi de o gestionare dificilă a Memoriei colective.

"Leitkultur" "Cît de fericiţi ar fi germanii dacă şi ei, precum americanii, ar găsi în istoria lor cîteva «teme fundamentale» pe care să aşeze fundaţiile unei atitudini mai generoase faţă de străini", scria şi Frankfurter Allgemeine Zeitung în legătură cu această chestiune. Editorialul celui mai influent cotidian german deplîngea atitudinea auto-dispreţuitoare a germanilor, care "nu mai au nimic sacrosanct; sînt lipsiţi de încrederea în sine, mai mult: nu sînt lăsaţi să o aibă!" "Temele fundamentale" la care face referire cotidianul nu sînt de găsit, ce e drept, în istoria germanilor, dar apar, din ce în ce mai des, în prezentul lor. Căci Germania - cea mai mare ţară europeană şi a treia, în lume, ca putere economică - se confruntă cu o imigraţie masivă (7 milioane de străini), care a alimentat discursurile xenofobe ale unor politicieni şi practicile teroriste ale grupărilor de extremă dreaptă. În acest context, declaraţia unui alt membru marcant al creştin-democraţilor - liderul lor parlamentar, Friedrich Merz - a părut iresponsabilă. Într-un discurs care avea ca temă tocmai imigraţia şi decizia partidului său de a aborda