Una dintre cele mai grele probleme cu care s-a confruntat statul roman in ultimii zece ani a fost cea a pietei negre a alcoolului. Firme aparute peste noapte, care activau numai noaptea, au dus aproape la falimentarea unor producatori traditionali. Acestia, care trebuie sa plateasca taxe peste taxe, sa scoata o noua autorizatie la cateva luni, plus sa suporte "indexarea" nenumaratelor taxe, au deschis drumul unei mafii si mai mari la alcool. Caracatita s-a extins pana intr-atat, incat producatorii clandestini reproduc fara nici un pic de jena marci deja cunoscute pe piata romaneasca, diferenta constand numai in calitatea indoielnica a procesului de productie, cu implicatii directe asupra produsului finit. La inceputul acestui an, Guvernul a introdus preturi minimale si maximale pentru bauturile alcoolice, in speranta ca va controla cat de cat piata. Nu a fost de ajuns, caci, in mod paradoxal, castig de cauza au avut chiar producatorii clandestini, acest lucru fiind recunoscut de catre reprezentantii din teritoriu ai Ministerului de Finante. Dupa ce efectul preturilor minimale si maximale nu a fost cel scontat, s-a mers pe ideea constituirii unor scrisori de garantie bancara, un fel de polita de asigurare a statului, in cazul in care producatorul nu-si achita darile. Efectul respectivei decizii nu a fost altul decat ca multi dintre producatorii cu acte in regula si-au sters dintre obiectele de activitate producerea de alcool, in conditiile in care si asa, lucrand cu acte in regula, aceasta activitate nu mai avea rentabilitatea de altadata.

In aceste conditii, Ministerul Finantelor a optat pentru o varianta extrema, urmand sa preia monopolul comercializarii alcoolului. Totodata, conditiile unei firme ce doreste sa importe sau sa exporte alcool s-au inasprit foarte mult, pentru a reduce toate "miscarile" care se faceau anterior in domeniu. Vor urma negocier