Temerile mele (...) Idealul meu de politician, nefiind deloc constant, am găsit de cuviinţă să adaug la spaimele dumneavoastră propriile temeri: Teama de Vadim şi de viitorul meu în anii de sus ai gloriei lui. Teama că fac degeaba facultatea. Teama că n-am să o termin cîndva. Teama că am să mă ratez şi eu, ca mulţi alţii pe care-i cunosc prea bine. Teama că şi lor le-a fost teamă de asta. Teama că viaţa este un joc de şah. Teama că nimeni nu-l cîştigă. Teama că viaţa femeilor se termină într-un pat, iar a bărbaţilor într-o remiză. Teama că nu ştiu încotro merg, deşi abia aştept să ajung acolo. Teama că n-am s-o mai văd, uneori şi că-n loc de aripi or să-mi crească coarne ascuţite pînă la nori. Teama că-mi stau înfipte în aură temeri pe care nu le cunosc. Teama că vă scriu degeaba. Teama că într-o vineri o să mă trezesc împins de deprinderile mele către un chioşc de ziare şi nu o să fiţi acolo, nici sîmbătă, nici duminică, nici luni, nici în zilele următoare cîte mai sînt. Teama de toate aceste frici, pentru că uneori tremur fără nici o explicaţie, noaptea. Nicolae Ciprian POPA
Bd. Mărăşti 59, Bucureşti Răspuns dlui
Alexandru Mircea - nr. 406 Nu pot decît să mă bucur că articolul meu v-a dat un subiect serios de gîndit, împingîndu-vă pînă acolo încît să vă "rupeţi" din timpul dvs. "preţios" pentru a-l critica. Trebuie să apreciez de la bun început onestitatea de care daţi dovadă atunci cînd spuneţi că nr. 402 al Dilemei v-a "căzut în mînă". Dacă aţi citi în mod constant revista, şi în special excelentele articole ale dlui Mircea Vasilescu, probabil că aţi înţelege mai bine articolul meu. Dacă dvs. credeţi că atrăgînd atenţia asupra unor trăsături, nedemne de laudă, întîlnibile la majoritatea tinerilor de azi, nu fac altceva decît să-i judec pe acei oameni, eu personal v-aş sugera să reflectaţi mai pe larg pe această temă. Ca să vă ajut, voi spune ce
