În momentele mele de simplu cetăţean îmi doresc fierbinte să ţin aproape dar nu pot. Probabil din cauza asta mă încearcă un profund disconfort la auzul îndemnului dlui Tucă din show-ul cu acelaşi nume. Să fie pentru că nu îmi plac imperativele sau pentru că nu înţeleg? Ţineţi aproape! Fireşte, în acest punct al analizei încep să mă întreb de ce nu pricep. Şi nu găsesc decît două motive serioase: poate pentru că nu ştiu ce? sau fiindcă nu ştiu cum? Zilele trecute, însă, mi-au venit în minte cîteva rînduri dintr-o carte: Gardienii puşcăriei îşi însoţeau fiecare vorbă pe care ne-o adresau cu insulte, înjurături, îmbrînceli şi chiar lovituri. De îndată ce am coborît din camion, au început să răcnească: "Încolonarea! Ia pe doi! Ţine aproape! Dă-i drumul mai repede! Lasă vorba!" Ploua cu înjurături şi pumni, distribuiţi celor ce nu executau ordinele destul de repede. (Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, Humanitas, 1999). Sau să fie memoria? Curios lucru, sînt oameni care vor să ţină minte. Oameni care scriu cărţi sau, pur şi simplu, îşi ţin jurnalul. De exemplu, în primăvara lui '41, un oarecare Sebastian Mihail aştepta din clipă în clipă să fie ridicat şi trimis la muncă forţată. Timp în care lucra la nişte piese de teatru, citea Balzac şi "fura" cîte un Händel sau Mozart de la posturi de radio străine. Urît obicei! Ce pot să spun? Unora nu le place jazzul!
Notă: jazz = (adj.) discordant, grotesc (Dicţionarul englez-român, Leon Leviţchi, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974) Alice POPESCU
În momentele mele de simplu cetăţean îmi doresc fierbinte să ţin aproape dar nu pot. Probabil din cauza asta mă încearcă un profund disconfort la auzul îndemnului dlui Tucă din show-ul cu acelaşi nume. Să fie pentru că nu îmi plac imperativele sau pentru că nu înţeleg? Ţineţi aproape! Fireşte, în acest punct al analizei încep să mă înt
