Nu ţin minte ca vreun candidat la preşedinţie să fi ridicat tonul, în ultima campanie electorală, împotriva Europei. Este adevărat, unor prezidenţiabili, Europa, cu legile, regulamentele şi avertismentele ei, le stă în gît, aşa cum le stă în gît şi democraţia, deşi, dacă nu ar fi fost democraţie şi ar fi domnit în continuare Ceauşescu, de care le este dor, ei ar fi rămas şi acum bieţi slujbaşi la stat, la partid, la Securitate sau bişniţari, nicidecum aspiranţi la cel mai înalt post. Oricum, e mai şic să treci în faţa alegătorilor drept filo-european decît filo-afro-asiatic, cu atît mai mult cu cît şi Europa stă "cu ochii aţintiţi asupra noastră", încă de pe vremea lui Farfuridi. Asta nu-i împiedică pe cîte unii să-şi dea în petec, exhibîndu-şi instinctele tribale şi adevăratele convingeri izolaţioniste, întorcînd spatele Europei cu nonşalanţa cu care pregătesc populaţia pentru o nouă dictatură. Mai săptămînile trecute, un astfel de eurofil în declaraţii şi eurofob în străfundul sufletului şi al politicii de partid a clamat la un post de televiziune că în România

se desfăşoară "un festival de teatru antinaţional", întrucît participă trei spectacole în limba maghiară din Transilvania, omiţînd să adauge că, alături de ele, în festival sînt prezente şi foarte numeroase spectacole în limba română, ale unor teatre româneşti, şi că teatrele maghiare sînt şi ele româneşti, înfiinţate şi subvenţionate de statul român. Totuşi, acest Festival Naţional de Teatru este bazat pe o selecţie valorică şi nicidecum etnică, regională sau lingvistică, aşa cum, probabil, ar fi dorit politicianul în chestiune. Dacă facem alergie la expresii culturale din interiorul ţării, cum o să reacţionăm la expresii culturale din interiorul Europei? Mă amuză ideea că, la un festival internaţional de teatru organizat la Bucureşti, s-ar face gălăgie în legătură cu prezenţa unor trupe finlan