Oricum se va termina micul război pentru Casa Albă, rezultat din paşnicele alegeri ale anului 2000, unul dintre cei doi concurenţi - George W. Bush, Al Gore - va fi preşedintele Statelor Unite. Este de asemeni evident că amînarea deznodămîntului îl va afecta şi pe cel care va cîştiga şi pe cel care va pierde. Şi dacă problemele învinsului ţin doar de viitorul său personal, cele ale învingătorului privesc politica externă şi internă a Statelor Unite: "În cele din urmă, unul dintre voi doi va dobîndi legitimitatea instituţională pentru a ocupa biroul Preşedintelui. Şi oricît de otrăvită o să fie atmosfera, cea mai mare parte din putere va rezista coroziunii. Vei avea codurile nucleare şi o alee de bowling. Vei avea un avion mare, helicoptere lîngă care te vor saluta marinerii şi o sală de cinema, dotată la cel mai înalt nivel, în folosinţă personală. Tehnicienii de la Casa Albă pot afla într-un minut unde se află orice persoană de pe glob şi vei avea la dispoziţie fonduri «discreţionare» pentru a face faţă oricărei urgenţe. Se poate afirma că vei fi comandantul şef al planetei Pămînt. Dar potenţiala preşedinţie nu este atît o garanţie a puterii, cît şansa de a o dobîndi". Sfaturile pentru viitorul locatar al Biroului Oval pornesc de la premisa că e relativ uşor să-ţi satisfaci electoratul cînd acesta nu se aşteaptă la mare lucru, ceea ce pare a fi cazul acum. Şi climatul general e blînd: "ţara nu a fost niciodată mai prosperă, lumea nu a fost niciodată mai paşnică. Acasă nu se trage cu puşca, nici un stat nu cere secesiunea şi nici un guvernator nu stă în poarta şcolii (episod din lupta pentru drepturi a oamenilor de culoare, cînd guvernatorul din Arkansas a încercat să oprească intrarea elevilor negri într-o şcoală din oraşul Little Rock- n.r). Dezbinarea electoratului este reală, dar neimportantă dacă o comparăm cu cea declanşată de mişcarea pentru drepturi c