o interpretare analitică in nuce Pentru a judeca modul în care sărăcia afectează psihologia colectivă este util să introducem în analiză expectaţiile actorilor, priviţi individual şi ca grupuri. Oamenii au dorit prăbuşirea comunismului şi au aşteptat ca libertăţile politice şi economice obţinute să fie acompaniate de un trai mai bun, de prosperitate. Uneori, frustrarea în creştere coexistă cu creşteri de venituri - atunci cînd oamenii au avut aşteptări ce par a fi fost excesive. În numeroase ţări ex-comuniste, tranziţia economică se dovedeşte a fi însă extrem de dificilă, cu multe costuri. Nici nu s-a explicat îndeajuns cetăţenilor că noua societate nu este un pays de cocagne (unde curge laptele şi mierea), unde toţi, fără excepţie, sînt cîştigători; capitalismul aduce libertăţi economice şi politice, creează oportunităţi extraordinare, dar şansele nu sînt egale şi sistemul nu protejează automat pe cei mai slabi; capitalismul marginalizează indivizi, are propriile tensiuni. Tocmai pentru a se atenua aceste tensiuni, în Europa de vest şi în SUA, cu decenii în urmă, s-au dezvoltat sisteme de asistenţă socială (statul providenţial). Opinia mea este că una dintre cele mai mari provocări pentru politica economică şi socială din ţările ex-comuniste este legată de modul în care se va rezolva o contradicţie fundamentală: între atitudinea celor mai multor cetăţeni de a aştepta de la stat bunuri publice şi alte produse ieftine şi resursele din ce în ce mai limitate ale acestuia. Janos Kornai, unul dintre cei mai apreciaţi analişti ai tranziţiei şi profesor la Harvard, spunea că statul comunist a fost unul "asistenţial prematur". Şi aş adăuga eu, un stat măcinat, cuprins de "eutanasie economică", din cauza propriilor vicii congenitale. Realitatea este însă că mulţi oameni s-au obişnuit ca statul să asigure bunuri publice şi alte produse ieftine, chiar dacă sînt de calit