Revista Art Margins ( ) a Universităţii California din Santa Barbara este unul dintre locurile de unde se poate afla despre artele Rusiei şi ale Europei Central-Estice mai mult decît din revistele de profil ale fiecărora dintre ţările vizate. Îi datorăm, dacă nimic altceva, cel puţin aducerea împreună a unor cercetători (şi cititori) care ştiu mai multe despre arta occidentului decît despre aceea a vecinilor lor imediaţi (fie aceştia din chiar oraşul alăturat). Precum se vede, fac reclamă deşănţată acestei "afaceri" non-profit, întreţinută cu bani puţini dar cu mult entuziasm de dr. Sven Spieker, profesor la amintita universitate: nu numai deoarece am onoarea să mă prenumăr printre membrii redacţiei, ci şi pentru că, împreună cu Ileana Pintilie-Teleagă, facem singuri - în ciuda eforturilor de a atrage mai multă lume în acest proces - oficiul de reprezentare a artelor şi arhitecturii romîneşti. Un articol recent mi-a atras atenţia în această revistă: Ilya Kabakov - The Soviet Toilet and the Palace of Utopias, de Svetlana Boym. Nu vreau să vorbesc aici atît despre artistul care a închipuit o instalaţie în care spaţiul toaletei publice sovietice devine - atenţie! - loc al locuirii, cît despre faptul că instalaţia respectivă este un semn al memoriei, al copilăriei. Atunci, Kabakov chiar a locuit, împreună cu mama sa, într-o toaletă publică (dezafectată, e drept). Nostalgia "case obscene" - cu neputinţă de reprimat, de vreme ce este, totuşi, casa copilăriei! - este tensionată de prezenţa concomitentă a dezgustului şi a furiei retrospective. Locuirea în comunism fu parte a acestei obscenităţi la scară societală (este interesant în context excursul făcut de Boym în - cum altfel! - obscura etimologie a cuvîntului). Carenţa de locuinţe care să satisfacă standarde minimale a fost "suplinită" fie prin confiscarea celor aflate încă în posesia duşmanului de clasă, fie prin