convorbire cu prof. univ. dr. Dumitru SANDU În primele pagini ale cărţii dumneavoastră, Spaţiul social al tranziţiei (Polirom, 1999), apare întrebarea dacă poporul român este caracterizat printr-un negativism funciar; analiza aplicată care urmează nu încurajează un răspuns decis într-o direcţie sau alta. Am impresia că în timpul scurs de la apariţia studiului dvs. percepţia negativă a realităţii româneşti de către români s-a accentuat. A apărut şi un concept care să o caracterizeze: "cultura nemulţumirii". Vi se pare operaţional? Tema pe care o propuneţi pentru discuţie, asociată cu nemulţumirea, negativismul, cultura critică, este una fundamentală. Ea însoţeşte alte dezbateri precum cele referitoare la reformă sau corupţie. Cît de gravă este nemulţumirea din România de acum? De unde vine? Este o nemulţumire de factură culturală, derivată din esenţa noastră etnică, naţională, este una de etapă, de moment sau este una preponderent economică sau preponderent politică? Ce-i cu ea? Pe termen lung lucrurile sînt şi mai complicate, pentru că uşor se poate face legătura între ceea ce se întîmplă acum şi cultura critică promovată de Junimea în secolul XIX, spiritul critic în varianta sintetizată de Ibrăileanu şi dezbaterea care a urmat. Spiritul critic, s-ar putea spune într-o primă aproximare, aparţine elitelor, în timp ce cultura nemulţumirii aparţine poporului. Luaţi în calcul şi opera generaţiei paşoptiste? Sigur, istoria românească poate fi bine citită prin prisma spiritului critic asociat cu cultura nemulţumirii. În ultimii doi-trei ani, tema intitulată de dumneavoastră "cultura nemulţumirii" s-a impus sub şocul sondajelor de opinie. Ele au dat semnalul de alarmă: la întrebarea cît de mulţumit sînteţi de viaţa dvs. în genere, întrebare cu conţinut difuz, desigur, răspunsurile captează starea de spirit a populaţiei. Există nişte regularităţi. După 1989, a fost p