Sa mai fi fost astazi printre noi, Nicolae Labis ar fi sarbatorit in sambata care tocmai a trecut rotunda varsta de 65 de ani. Dupa cum ne amintim cu totii, la nici 21 de ani, Nicolae Labis a plecat departe, mult mai departe decat ii spunea mamei sale in celebra "Scrisoare..." Cu toate acestea, la nici 21 de ani, Nicolae Labis se anunta ca vocea cu adevarat autentica a poeziei romanesti postbelice si aura sa nu intarziase sa se contureze din ce in ce mai proeminent in mediile literare ale vremii. Ce-i drept, Labis se prezentase la poarta poeziei cu un stil nou, sincretizat in urma curentelor care circulasera inaintea sa, incepand de la Eminescu si terminand cu Blaga, Arghezi ori Barbu. Labis se anunta cu mult curaj drept varful de lance si chiar daca avea sa sfarseasca stupid, sub rotile unui tramvai, in 1956, dand nastere unui sir nesfarsit de interpretari, imaginea sa de mare si talentat poet nu s-a sters si nu se va sterge multa vreme de acum inainte. Raman in amintire, inca din acele vremuri, amfiteatrele pline cu studenti si tineri, la Universitatea Bucuresti, care ascultau cu sufletul taiat recitarea uneia dintre capodoperele literaturii noastre, "Moartea caprioarei". Iar pentru cei apropiati, raman si atat de multe alte poeme de mare profunzime, care au inspirat si au indemnat la meditatie atatia si atatia poeti de mai tarziu. Din pacate, cu mici exceptii, doar cunoscatorii isi mai amintesc de el cu adevarat, mai ales in momente aniversare, cum este cel din 2 decembrie al fiecarui an si, intr-adevar, dupa cum se confeseaza Labis in celebra scrisoare adresata mamei sale, din Malinii Falticenilor, acolo unde incepe frumoasa lume a Bucovinei, "astazi sunt departe..."
Scrisoare mamei
In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,
Si caprele de munte, nervoase prin poiene-si
Ur
