Dupa provizoratul inerent schimbarii unui regim politic, odata cu intrarea in functiune a noului Guvern si Parlament, vor trebui urmarite cu atentie si cu interes schimbarile care se vor ivi. Cel putin deocamdata, cum nu poate fi vorba despre schimbari spectaculoase in mersul economiei, vor fi interesante modificarile care vor interveni la nivel administrativ. Dintre acestea, o institutie apare ca prioritara, avand in vedere ultimele actiuni ale viitorilor guvernanti PDSR. Aceasta institutie este Fondul Proprietatii de Stat, in care PDSR a lovit cat a putut de bine in campania electorala, atat in presedintele Fondului, un personaj marcant al taranistilor, Radu Sarbu, cat si in activitatea FPS, mai ales prin adoptarea motiunii care a blocat toate privatizarile pana la instaurarea noilor guvernanti.
Practic, privatizarea a inceput sub bagheta PDSR, cand, in 1992, a fost infiintata Agentia Nationala pentru Privatizare (ANP), transformata catre sfarsitul anului 1993 in Fondul Proprietatii de Stat. Cei patru ani de coordonare pedeserista a procesului de privatizare din Romania au trecut destul de repede, cu rezultate chiar nesemnificative in planul transferului de proprietate. Dupa 1996, cand PDSR a pierdut puterea, a inceput o adevarata campanie anti-FPS, institutie populata, potrivit opiniei viitorilor guvernanti, numai de catre persoane care si-au umplut buzunarele. Chiar daca nu au mai avut reprezentanti in structurile de conducere ale FPS in ultimii patru ani, pedeseristii au avut destui oameni in interiorul Fondului, insa fara putere, de unde si aceasta reticenta fata de procesul de privatizare. Blocada privatizarii, instituita prin motiunea dinaintea alegerilor generale a fost o ultima lovitura, probabil de razbunare, pe care PDSR a aplicat-o concurentei. Caci, intr-adevar, concurenta pentru controlul privatizarii a fost dintotdeauna acerba, pentru ca
