Viata, eterna lupta de supravietuire, ii face pe unii sa renunte dupa zeci de ani de munca la statutul de om si sa duca pana la sfarsitul zilelor o existenta echivalenta cu cea a unor animale. Acesti oropsiti ai soartei, mereu infranti in lupta cu existenta cat de cat umana din interminabila actuala perioada de tranzitie, pot fi considerati, pe langa cersetorii ce misuna prin tot Pascaniul, apeland la mila trecatorilor, si adevaratii paria ai societatii civile din targul uitat de timp - gunoierii, oamenii care cauta aproape zilnic printre tonele de gunoaie din ghenele Pascanilor o bucata de paine uscata, un os cu o ramasita de carne sau o haina zdrentuita, dar, totusi, inca buna de purtat. Acesti oameni ce inca isi mai pastreaza acest statut doar din punct de vedere fizic, care suporta din simplul motiv ca Dumnezeu le-a dat zile, aproape zilnic, mirosurile pestilentiale emanate de gunoaie, sunt cele mai dure exemple ale modului in care s-a inteles combaterea saraciei in cei 11 ani de tranzitie postcomunista.
"Mizerabilii" in varianta romaneasca
Gunoierii, cum sunt numiti cautatorii de resturi alimentare, haine sau incaltaminte uzate, printre mormanele de gunoaie depozitate in ghene, reprezinta o clasa distincta, o casta chiar, cu reguli stricte, ce nu sunt incalcate de nimeni. Ajunsa in acest stadiu datorita neglijentei cu care societatea civila a tratat problema saracilor, dar si din cauza pauperizarii perpetue a populatiei din ultimii 11 ani, aceasta categorie sociala, formata in majoritate din persoane in varsta, cu venituri ce de-abia le ajung pentru cateva zile, reprezinta o alta pata neagra pe fata municipiului, pe langa cersetori si multitudinea de caini vagabonzi. Pentru ei, singura grija o mai constituie asigurarea "hranei" pentru ziua in curs, caci, a doua zi, ies din nou la "vanatoare" printre tonele de gunoaie aruncate de p
