Reactiile la votul din 26 noiembrie par sa deschida din nou tema responsabilitatii elitelor. Interesante discutiile de grup, apelurile, analizele de pe Internet. Dintre ele as cita un text-apel al Mihaelei Miroiu: „Multi intelectuali cu prestigiu public si-au facut din nihilism si scepticism, din dispret elitist fata de «celalalt» un mod de a-si cistiga un prestigiu ieftin intr-o alta categorie de frustrati. Cred ca ar trebui sa se gindeasca serios la faptul ca dispretul naste dispret si respectul se naste numai din respect. Sper ca noaptea de 26 noiembrie ne-a trezit si maturizat brusc si pe noi, cei care, in calitate de «calareti pe caii albi ai tranzitiei», nu am fost in stare sa ne punem cunoasterea in slujba unei politici civilizate, circotind pe margine cu o superioritate iresponsabila“.

Din presa scrisa, referirea la responsabilitatea elitei o voi exemplifica cu un alt citat (din editorialul sintetic si precis al Gabrielei Adamesteanu din 22): „Elitele romanesti au o evidenta miopie in fata Romaniei profunde s…t Despre comunicare nici nu poate fi vorba cind fisura dintre cele doua Romanii este atit de profunda si are radacini culturale si sociale atit de adinci“.

Desigur, ar fi aceeasi dovada de miopie daca am arata cu degetul la elite fara sa vedem marile cauze precum saracia, lipsa de exercitiu democratic, teribilele jocuri de interese care au pregatit ascensiunea PRM si a liderului sau. Dar rolul responsabililor pentru spatiul nostru simbolic nu trebuie nici el subestimat. Citeva vicii mi se par a descrie perfect acel fond cultural pe care prolifereaza apoi subcultura votantilor lui Vadim Tudor. As numi, intr-o ordine aleatoare, predispozitia pentru irational, aventurism si misticism; incompetenta; dispretul fata de regula si anti- sau non-umanismul.

1. Ar fi fost greu sa fi avut o astfel de predispozitie pentru discursul irationali