Nu va grabiti cu concluziile de la inceput. Nu am cedat inca tentatiei de a comenta o telenovela. Serialul de pe TVR 2 (orele si zilele de difuzare variaza), o coproductie din 1993, in limba franceza, nu este nici sit-com, nici soap-opera, nici telenovela. Daca nu v-ati dat seama ca tocmai numele din titlu il detaseaza de alte seriale, ginditi-va totusi ca, in general, telenovelele nu au nume de cupluri, ci de eroine sau de stari sufletesti intense epuizind toata gama de iubiri si pasiuni. Primul indiciu ca protagonistii nu sint o oarecare Germaine si un oarecare Benjamin il constituie costumele (de altfel reusite) care semnaleaza reconstituirea unei epoci si plaseaza actiunea la sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.
Daca nu v-ati prins inca, nu mai prelungesc suspansul: eroii serialului de joi sint Germaine de Staël si Benjamin Constant, care s-au intilnit in toamna anului 1794 si au avut o legatura timp de optsprezece ani, cu unele intreruperi si reveniri. Cu mult inainte de apartia serialelor TV, povestea lor a fost imortalizata de romanul autobiografic Adolphe, scris de Constant, in care autorul o portretizeaza pe Doamna de Staël, facind insa tot posibilul ca aceasta sa nu isi dea seama. Ea nu numai ca nu se recunoaste in personajul abil deghizat, dar ii si trimite lui Benjamin o scrisoare de apreciere, care ar fi avut poate alt continut daca „eroina“ ar fi realizat ca romanul nu este pura fictiune.
Germaine si Benjamin nu are desfasurarea de forte specifica unei superproductii (multi figuranti, decoruri somptuoase, filmari spectaculoase), pentru ca este un serial de televiziune in care actiunea se desfasoara mai mult in interioare si se focalizeaza asupra conversatiei dintre cei doi, ceea ce nu il face, insa, mai putin interesant, ci mai autentic.
El reuseste astfel sa creeze un personaj credibil, pe masura
