Acum

Acum ajuns la bătrâneţe caut

Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.

Aproape-i toamna, iarna de pe urmă

Şi primăvara se întoarce lacom.

Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul

Ce l-a-ncordat zeiţa către turmă,

Să cadă mielul sub calda-i lovire.

Zeiţa mea cu sân care mă curmă,

Aşa nebună e săgeata-n el,

Că tremură pe mine carnea toată,

îmbătrânită dar ca nestemată.

Umerii-mi gem, al cerurilor Sire

Ce m-ai gonit pe veci din sfântul ţel,

Să nu mă odihnesc pe sân de fată,

Mi-ai lăsat, Doamne, viaţa blestemată,

Nu ştiu să fac din ea decât potire,

Oale de lut şi chipul tău de aur.

M-aş fi dorit un înger într-un taur

Şi Frumuseţii i-aş fi fost bărbat,

Dar n-a venit la mine nici o veste

Din cerul tău atât de întrebat.

Şi am trăit tăiat în bucăţele

Şi tinereţea chiar mormânt îmi este

Şi eu în el ca schilodit de iele.

Iubite Doamne şi frumoasă Doamnă,

Celestule şi îngerinţa mea,

Veniţi spre mine azi cu burta grea,

în versul meu ca frunzele de toamnă.

în ochii mei cresc lungi catapetesme,

Acolo e plutirea de icoane,

Te văd în ele Dragoste cu glezne

Păgâne, cu brăţări greco-romane.

M-ai părăsit adeseori prin veacuri,

Tot ai murit şi tot ai înviat

Şi mi-ai adus otrăvuri cât şi leacuri,

Ademenire ca într-un palat

Ce se năzare-n ochi înfometat

Cu valuri peste biata lui pupilă,

Parcă strigat din vremuri de Sibilă.

Cântă prin capul meu o cucuvaie

Şi o privighetoare împreună.

Luceşte Verbul şi mă încovoaie

Şi cu mătanii viaţa mă cunună.

Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât

Asupra mea, cine cu mine luptă?

Eu cel intrat în capişte atât

Şi creştinat prin