Aşadar, cele mai negre previziuni s-au adeverit. România s-a prăvălit din bovarismul pro-european, cu grijă cultivat ani în şir, în băltoaca securismului şi a comunismului. Aproape că nu mai are rost să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, pentru că, am observat, cu cât reprezentanţii societăţii civile pun mai abiutir mâna pe rănile ţării, cu atât creşte extremismul!
întredesciderea dosarelor Securităţii (pentru că nici dl. Onişoru nu mai crede, sper, că are acces la totalitatea arhivelor poliţiei politice!) ne-a arătat prelungirile perverse ale comunismului. Aşa cum a ieşit din parlament, legea are un singur rol: să-i protejeze pe vechii turnători reactivaţi de S.R.I., pe securişti şi pe cei care, după 1990, au reuşit să şteargă urmele propriei activităţi în slujba maşinii represive de inspiraţie bolşevică. Boantă şi chioară, ea lasă la cheremul lupilor în piele de oaie de la S.R.I. dreptul de decizie asupra înmânării spre studiu a dosarului, a punerii la dispoziţie a unor fragmente sau, pur şi simplu, a ascunderii acestuia. A spune, în aceste condiţii, că România e condusă în continuare de serviciile secrete mi se pare o afirmaţie la mintea cocoşului!
Ce altceva să crezi când afli, cu generozitate, amănunte oribile despre membrii din partidele democrate, iar în ce priveşte personajele odioase din tabăra neo-comunistă, extremistă şi xenofobă, echipa Costin Georgescu face pe niznaiul! Ca în mai toate activităţile de după 1989, şi în această chestiune s-a pornit împleticit, ca la un concurs de ologi, care mai au şi picioarele în saci. Mă lasă rece că nu ştiu ce extremist de pe o poziţie neeligibilă a fost un simplu informator, când capi de listă ai P.N.L.-ului au făcut poliţie politică! Adică, au luat bani pentru turnătorii.
Dar mi-e greu să cred că oameni care, de cel puţin zece ani încoace, şi-au arătat necontenit opţiunile democratice, care au
