S-a scris despre Catalogul mişcărilor mele zilnice, primul volum din jurnalul lui Radu Petrescu, dar parcă nu îndeajuns. Impactul nu a fost pe măsura aşteptărilor (editorilor şi specialiştilor) şi una dintre cauze (cel puţin) poate fi intuită: este un jurnal atipic în avalanşa de memorialistică de după '90. De ce? Răspunsul este simplu: nu conţine dezvăluiri istorice extraordinare, nu aflăm feţe nevăzute ale lumii literare sau politice, nu cunoaştem o personalitate extravagantă, nu avem (aparent) informaţii despre epoca în care a fost scris etc. Nimic din toate aceste lucruri cu care am fost obişnuiţi după '90. Jurnalul lui Radu Petrescu este atipic pentru orice astfel de stimuli extraliterari - nu este decît un mare jurnal, mare şi la propriu şi la figurat; o calitate literară excepţională şi, ca orice mare jurnal, nu doar un jurnal. Trei "fărîme" din acest jurnal au fost publicate înainte de '90: Ocheanul întors, Părul Berenicei şi A treia dimensiune. Problema care intervine, comparînd aceste trei cărţi cu primul volum al jurnalului, este evidentă: din punctul de vedere al stilului, Catalogul înseamnă ceva nou, inedit, sau doar o completare într-o manieră pe care o cunoşteam deja? Mai simplu: este catalogul un jurnal mai puţin "prelucrat" decît jurnalele propuse spre publicare decît autorul însuşi? Pentru mine Catalogul a fost surprinzător: pe lîngă plusul de autentic rezultat din lipsa de şlefuire de care au beneficiat cele trei părţi amintite mai sus, aflăm că ceea ce părea un artificiu livresc este de fapt un motor extrem de pertinent de notaţie diaristică. Cînd începea jurnalul, la nouăsprezece ani, Radu Petrescu era deja un scriitor format. Iată o altă dată importantă pe care o furnizează Catalogul. Trăirile adolescentine sînt exploatate cu sînge rece de către autor: "Îmi recitesc versurile şi peste creştetul meu aceeaşi înnebunitoare rotire a văzduhuril