Daca Vadim Tudor spune ca Romania ar trebui guvernata cu mitraliera si a cistigat atitea voturi, de ce nu s-a gasit nimeni pina acum sa-i replice: "Daca e nevoie, si democratia se poate construi cu mitraliera."? De vreo zece zile, Romania o tot tine intr-o vaicareala. Ne prapadim!, boceste prin toata mass-media, pe la seminarii, mese rotunde si conferinte de presa toata suflarea democratiei romanesti. De la vladica Iliescu, acest monument al exasperarii, la opinca Vasile, "calugarul" celui mai sclifosit sef de stat pe care l-a avut Romania, toti ne-am trezit, acum, dupa 11 ani de bolboroseala, tremurind de frica in fata unui vagabond politic. Nu stim sa fi existat, de la caderea lui Ceausescu incoace, un asemenea delir al neputintei. Disperarea a atins cotele ridicolului. Exact ca pe vremea celui tocmai amintit, mobilizarea si insufletirea maselor, de data aceasta pentru "salvarea democratiei", a devenit o datorie de onoare. Numai impreuna putem reusi! Democrati din toate colturile tarii, uniti-va! Toti pentru unul (Ion Iliescu), unul pentru toti! Acum ori niciodata! Mai vreti? Oricind se gasesc, daca patria o cere. Teoria raului celui mai mic, rasucita pe toate partile, reinterpretata, reinventata, e pe buzele tuturor. Sofismul a devenit sport national. Cine nu merge duminica la vot si nu voteaza "impotriva extremismului" fie e un inconstient, fie iresponsabil, fie imoral. Cu alte cuvinte, cine nu-i cu Iliescu e impotriva democratiei. In Romania acestor zile nu mai e loc de intors. Nu mai poti fi tu insuti. Nu poti recunoaste public un fapt de bun simt, si-anume ca ai si dreptul de a nu alege. Ca nu exista si nu trebuie sa existe nici un asa-zis interes public sau national care sa justifice o alegere impotriva propriei constiinte. Ca Romania care alege intre Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor nu e si Romania ta. Ca, la urma urmei, fiecare are dreptul la propria lui