Acum cîteva săptămîni trebuia să-mi fac poze pentru paşaport şi n-aveam decît 35.000 de lei în buzunar. Colindînd bulevardele capitalei şi evaluînd ofertele diverselor laboratoare foto ale căror preţuri nu-mi conveneau, m-am pomenit căscînd gura pe străduţele vechi de pe la Sf. Gheorghe. Întîmplător, am zărit o firmă spălăcită (fusese cîndva vopsită în roşu aprins) "Foto-urgent"... doar atît... în rest, foarte multă linişte în jur, exceptînd glasurile plozilor din "cartier" care stresau alarma unui Opel ca să scoată sunete de bebeluş. Am deschis uşa de la parterul unui imobil părăginit şi m-am pomenit în micul "atelier" al lui nea Radu (numele era inscripţionat pe plăcuţa de tablă de pe uşă) care fuma Snagov şi se uita la nişte negative. Nea Radu are 66 de ani, nu poartă nici barbă, nici mustaţă ("din principiu") însă are ochelari cu rame subţiri "de intelectual" (ar trebui să-i schimbe căci miopia i-a avansat în timp şi are probleme cu scharff-ul; dar e un om care se respectă: "O pereche de ochelari e acum 400.000. Nu-i mare sumă, da' n-am găsit pînă acu' alte rame ca astea!"). Nea Radu e fotograf de 50 de ani (un calcul simplu: de pe la 16 ani, el tot imortaliza instantanee pe peliculă), iar marea lui "iubire" au rămas nunţile şi cumetriile. Dovada: fotografiile expuse, de la cele alb-negru, picturale, la cele virate în sepia, apoi cele color, pline de viaţă şi de bujorii roşii din obrajii mireselor. E mîndru de expresiile surprinse prin obiectiv şi el comentează: "Uite, ăsta n-avea nici un chef de însurătoare. Poţi să-l simţi după privire: îi zboară ochii după fuste!" sau "Asta precis a fost educată la mînăstire sau la pension: prea e ţeapănă şi înfiptă" sau "Pe asta a obligat-o familia; o fi purtînd ea rochia aia de dantelă, dar se vede că visează la ale ei..." Călătoria imaginară de pe la cununii se sfîrşeşte brusc cu o întrebare rostită pe un ton profesi