Corneliu Vadim Tudor este unul dintre aceia care s-au ascuns in zilele lui decembrie 1989. De ce? Infocat adulator al sotilor Ceausescu si bun prieten al lui Eugen Barbu, a carui revista - "Saptamana" - lovea miseleste in toti cei care mai aveau inconstientul curaj de a cracni impotriva indicatiilor pretioase ale "toasului", in acest caz - mai ales culturale, Vadim s-a trezit, peste noapte, intr-un sistem de referinta complet nou. Si i s-a facut frica.
Astazi, Vadim si al sau partid promit romanilor ordine - munca - credinta. Intr-o societate debusolata de tranzitie si de damful puturos emanat de clasa politica, vorbele "tribunului" cad bine. Singurul talent al liderului Partidului Romania Mare este acela ca stie intr-adevar sa vorbeasca. "Jos mafia, sus Patria" pare strigatul de lupta al eroului civilizator, care-si trage sufletul inaintea marii confruntari pe viata si pe moarte cu raul din aceasta lume.
In realitate, Corneliu Vadim Tudor este doar un demagog. E drept, un demagog bine scolit in ale retoricii. Peremistul a speculat marile nemultumiri ale populatiei si a pus punctul pe i. In afara de suferintele provocate de prabusirea nivelului de trai, romanul se plange de lipsa de dreptate din jurul lui. Romania a ajuns o tara in care are dreptate doar cel care dispune de sume importante de bani. In timp ce fenomenul infractional a scapat realmente de sub control, toti cei care ar trebui sa fie in prima linie in lupta contra acestui flagel isi edifica vile marete si sufera de orbul gainilor.
Nascut sub obladuirea PDSR, dar supradimensionat peste poate de incompetenta si impostura actualei guvernari, Partidul Romania Mare defineste cel mai bine esecul clasei politice din Romania. Confruntat cu dilema PDSR sau CDR, adica trebuind sa aleaga intre cei care au guvernat inainte si cei care au guvernat in ultimii patru ani, romanul a preferat sa
