Reconcilierea cu memoria Înainte, în frumoşii ani şaizeci, se trăia vertiginos. Din anii şaptezeci încoace se trăieşte mai cu seamă sănătos. După aventura anilor şaizeci, tristul deceniu al optulea, urmat de pragmaticul deceniu al nouălea, au marcat întoarcerea la conformism, prudenţă şi hărnicie. Sărbătoarea se terminase, rămăsese doar mahmureala după beţie, fruntea înfierbîntată şi gura uscată. Alegerea lui Jimmy Carter ca preşedinte simboliza trecerea de la radicalism şi spirit efervescent la pietism şi modus benevolent. Trebuia oricum deviată atenţia de la atmosfera politică şi culturală a anilor şaizeci şi pentru aceasta altă materie primă trebuia oferită minţilor neliniştite spre prelucrare. În locul celebrării noului, schimbării, energiei şi entuziasmului, discursul dominant promova strategiile optimizărilor locale, reglarea fină a performanţelor tehnice şi economico-sociale, într-un cuvînt "calitatea totală" în orice domeniu. Oamenii nu se mai preocupau să schimbe lumea, ci să-şi mărească durata şi calitatea vieţii. Plenitudinea fizică, satisfacţia sexuală, sănătatea mentală au devenit scopuri în sine. Hrana sănătoasă şi mediul natural curat, nepoluat erau preocupări mai puţin periculoase decît revoluţia culturală, astfel încît au devenit subiecte privilegiate în discursul oficial. Ca urmare, oamenii au fost determinaţi să se îngrijească de dieta, nu de datoria lor, regimurile macrobiotice şi lacto-vegetarianismul le-au ocupat minţile, vitaminele şi hormonii le-au orientat energiile. Practica exerciţiului fizic, în speţă a jogging-ului, a devenit o obsesie, a fi în bună formă a devenit un imperativ, ritualul igienic cotidian a mobilizat energiile, golindu-le de orice conţinut subversiv, iar cruciada internaţională împotriva alcoolului şi tutunului a dat oamenilor mai mult sau mai puţin simpli o cauză pentru care să lupte. Vertiginoasa aventură intelec