Nu ştiu cum şi de unde venită, o antipatică prostie umblă haimana prin discursul public românesc sub aparenţa unui incontestabil adevăr comun: cum că naziştii ar fi venit în 1933 la putere în Germania prin cîştigarea democratică a alegerilor. Cel mai recent utilizator al acestei inepţii de larg consum este politologul şi editorialistul Dan Pavel. La începutul acestei săptămîni, el scria precum citez: "Politicienii în căutare de voturi afirmă sus şi tare că «electoratul are întodeauna dreptate». Este o afirmaţie populistă. Singura fiinţă care are întotdeauna dreptate este Dumnezeu. Dacă ar fi existat vreun popor pe acest pămînt sau în istoria omenirii care ar fi avut întotdeauna dreptate, atunci ar fi trăit de-a dreptul în paradis. Nici nu ar fi avut nevoie de conducători. Despre una dintre naţiunile cele mai civilizate ale Europei, cea germană, s-a spus aceeaşi aberaţie. Iar naţiunea germana l-a votat în mod democratic pe monstrul nazist Adolf Hitler" (editorial, în Ziua, luni, 4 decembrie; sublinierea îmi aparţine). Las, evident, deoparte consideraţiunile despre electorat, dreptate şi Dumnezeu, domeniul astfel delimitat fiindu-mi, recunosc, inaccesibil intelectual. În schimb, că naţiunea germană l-a votat în mod democratic pe monstrul nazist Adolf Hitler ştiu bine că e inexact. Verificabil inexact, deşi, după toate aparenţele, ceea ce detestă cel mai tare o bună majoritate a politologilor şi editorialiştilor români de azi este chiar exactitatea. Pentru că ei sînt, în realitate, eseişti cu înzestrare literară, infinit mai atenţi la valoarea de expresivitate decît la valoarea de adevăr. De aceea nu este (nu pare) obligatoriu pentru mulţi politologi şi editorialişti ai momentului să aibă şi precise cunoştinţe istorice, unele chiar elementare. Căci, iată, datele sînt implacabile. La 31 iulie 1932 au avut loc în Germania alegeri parlamentare, într-un climat de put