Nimeni nu stie daca, pe data de 10 decembrie, Ion Iliescu candideaza pentru al doilea, al treilea sau chiar pentru un al patrulea mandat de sef al statului. Daca este vorba doar de al doilea, atunci primul mandat a durat nu mai putin de sapte ani. Se poate. In Franta asa se poarta.
Intre 1990-1996, sub conducerea lui Ion Iliescu, Romania a cunoscut o serie de transformari radicale. Intr-adevar, in acei ani s-au pus bazele statului de drept si s-au creat primele institutii romanesti cu adevarat europene. Din nefericire, virajul spre democratie a insemnat, in acelasi timp, si degradarea continua a nivelului de trai si a tuturor resorturilor vietii de zi cu zi a romanului. Odata cu Iliescu, alte zeci de mii de comunisti au revenit din locurile in care se ascunsesera in decembrie 1989 spre a se erija in ctitorii noii societati romanesti. Asta a fost imensa greseala a lui Ion Iliescu. Desi a avut sansa de a reforma intreaga Romanie, folosind marii oameni ai acestei tari, care, poate, pentru prima data devenisera extraordinar de solidari in jurul unei mari idei, fostul (si probabil) viitorul sef al statului i-a preferat pe vechii sai tovarasi. Rau a mai facut. Chiar daca s-au transformat in grei oameni de afaceri (o statistica neoficiala arata ca bogatii de azi ai Romaniei sunt cei care au avut functii foarte importante in aparatul de partid - ne referim la PCR), "tovarasii" au adus cu ei intreaga mizerie de esenta proletcultista. Foarte repede, santajul, delatiunea, coruptia, limbarita, lipsa de caracter etc. au patruns fara drept de apel in toate structurile noii societati pe cale de a se edifica. In acest context, nu este deloc de mirare ca economia care se dorea capitalista a fost iremediabil parazitata de paduchii comunisti. Ca prin anul 1996, naivii de noi am crezut ca mai este posibila dezinsectia, asta este cu totul si cu totul alta poveste.
Cu to
