Vestea că România a fost trecută pe "lista albă" în problema vizelor ne-a fost comunicată în mai multe feluri. În treacăt fie spus, chiar şi "culoarea listei" este un mod de a crea efecte diferite: a spune că România "a fost trecută pe lista albă" e ceva, a spune că "a fost scoasă de pe lista neagră" e altceva, în funcţie de aşteptările şi de presupoziţiile receptorului. Dar asemenea fineţuri se pierd (sau rămîn doar delicatese textuale pentru filologi) în faţa unui detaliu care a devenit centrul comentariilor asupra acestui - totuşi - pas înainte în relaţiile cu Uniunea Europeană: asteriscul. Acest mărunt semn grafic a fost transformat într-o adevărată cheie a interpretărilor: el trimitea la o notă care preciza că, spre deosebire de Bulgaria, România va mai avea de aşteptat pînă cînd va îndeplini toate criteriile privind securitatea frontierelor cerute de UE. Discriminare, s-au grăbit să afirme unii comentatori şi politicieni: "o discriminare nefericită, care ne arată statutul internaţional al României", consideră Adrian Năstase; o "discriminare disimulată", care ar putea conduce la încurajarea extremismului în România, e de părere Valeriu Stoica. În schimb, Petre Roman crede că hotărîrea luată este "satisfăcătoare", nici vorbă de o discriminare, pentru că Bulgaria este în avans faţă de România în adoptarea legilor solicitate de UE. Dincolo de politică şi diplomaţie, felul în care este considerată această veste pune şi cîteva probleme de comunicare. La noi, au prevalat conotaţiile negative, pentru că aşteptările sînt mari şi îndelungi, iar percepţia că Europa "ne persecută" s-a instalat destul de adînc în spiritul public. (În mintea multor cetăţeni, s-a instalat chiar foarte adînc, generînd frustrări care i-au îndemnat să voteze cu extremiştii antieuropeni.) Am auzit însă, la Radio România Actualităţi, o corespondenţă de la Bruxelles în care era citată declar