I.C.: Va convine sau nu, eu trebuie sa deschid „trialogul“ la care m-ati invitat. Si nu neaparat pentru ca sint mai veche la acest festival, cit fiindca eu am „prins“ deschiderea. Zic „prins“ nu intimplator: efectiv am accelerat puternic de la aeroport la hotelul Vergina si apoi la Cinema Olympion ca sa-mi ocup la timp obisnuitul meu loc pe ultimul rind, in eleganta sala arhiplina. Numai bine sa-mi potrivesc castile pentru traducerea discursului ministrului culturii, Theodoros Pangalos, introdus de simpaticul si impozantul Michel Demopoulos, directorul festivalului, care nu a uitat sa-l invite pe scena si pe Theo Angelopoulos, de citiva ani director onorific.

A.L.S.: Trebuie sa-ti spunem ca, pina la sfirsitul festivalului, ministrul culturii a fost schimbat... Din pacate. Din fericire, cel care i-a luat locul – nu ma-ntreba cum il cheama – se pare ca este salonichez, asa ca zvonurile pe care le-am „prins“ noi apropo de o eventuala mutare a festivalului la Atena speram sa nu se adevereasca.

I.C.: Nu stiam... In fine, cum va spuneam, n-a mai fost loc si pentru Tony Gatlif, care a plecat cam excedat. Ghinion, pentru ca nici Vengo n-a mai ridicat lumea in picioare asa cum se intimplase la Gadjo dilo, cind regizorul rom a fost insotit de a noastra Rona. O data proiectia de gala moderat-aplaudata, ne-am indreptat in corpore spre port. Trebuie sa informam cititorii ca, incepind de la editia cu numarul 40, de anul trecut, „inima“ festivalului pulseaza in docurile metamorfozate spectaculos nu doar in patru cinematografe ultramoderne de cite doua sali, ci si in birouri, oficii de presa, spatii de expozitii si, nu in ultimul rind, de petreceri.

M.C.: Acele petreceri fabuloase care incep intotdeauna in jurul unor mese pline de bunataturi si sfirsesc, invariabil, pe aceleasi mese, deja golite de bunataturi. N-am crezut-o pe Magdalena Stanci