Motto: "Ultra"-actualitate: Statul să ia asupra sa pe "copiii străzii" în mod exclusiv. În primul rînd, să se legifereze urgent acordarea actelor de identitate (cum de "se" rabdă lipsirea de identitate a unor copii de pe pămîntul românesc?!)1)[...]
Singama din titlu nu este, vai, o metaforă; ea este o realitate... deja tocită! Din ce în ce mai puţini dintre autohtoni tresar cînd, "aurolaci"/ "boschetari" etc. (i.e. vagabonzi), exalînd miasme indescriptibile, pot fi văzuţi cum cerşesc pe străzi - eventual sub chiar ochii placizi ai "organelor de ordine publică" - , prin mijloacele de transport în comun, pe treptele instituţiilor ş.a.m.d.. Simţul comun pare a se fi "adaptat" la aceste privelişti, întrucît un văl - la rigoare, parfumat - de ne-simţire îl protejează. Este indiferenţa aceasta instinctivă a omului de rînd soluţia existenţială "de tranziţie"? Dacă răspunsul este afirmativ, cine ne garantează că nu vom ajunge, mai devreme ori mai tîrziu, la un alt gen de rinocerizare ireversibilă, similar celui comunist din care ne considerăm scăpaţi?...
Ce se (mai) poate face? - sună voci tot mai numeroase, într-un soi de "dialog de surzi" (mai ales în campanii electorale!).
PUTEREA pare neputincioasă; societatea civilă, politicienii - aşijderea...
Exploatînd mizeria semi-generalizată, emisiuni dezgustătoare ca aceea de sîmbătă seara a TVR 1 "smîntînesc" în mod cinic situaţia, oferind surogate (i.e. înlocuitori, ca aceia de odinioară!), constînd din ajutoare "spontan" provocate, mîngîieri pe creştet, lacrimi şi fraze de circumstanţă...
Cum lăsa a se înţelege doamna Tatiana Slama-Cazacu în articolul de la care pornesc însemnările de faţă, psiho-pedagogii par şi ei în impas, în pofida tezelor de doctorat care s-au elaborat şi se vor mai elabora, probabil, pe această "ultra-actuală" temă, la noi şi aiurea...
